Despre dragoste se poate scrie doar cind esti dezamagit. Cind trebuie sa-ti explici ceea ce s-a intimplat, sa vezi daca ai pasit prea repede sau prea timid. Marile poeme se scriu si izvorasc din dezamagire. De propria-ti persoana. Iubirea, ca feeling filozofic (de fapt mai mult ca notiune) ramine la nivel pur teoretic, platonic. Adica sec (exceptind iubirea de Dumnezeu). Cind iubesti, traiesti. N-ai timp sa scrii. E vorba de o pendulare intre subiectivism si obiectivism. O combinatie intre Neincredere si Speranta, ornata bine cu o garnitura de zimbete. De dragoste nu se poate scrie. Caci trebuie sa o traiesti. N-ai timp de fleacuri in momentul respectiv. Fara pragmatism, logica sau alte oprelisti. Poate acum sint un analfabet…
